Povesti

— Din sărac nu iese nimic, mă, e scris pe voi din tată-n fiu! Așa mi-a strigat badea Toader în mijlocul drumului, cu mâinile în șold și cu burta lui mare tremurând de râs, în timp ce eu alergam desculț după junincă prin porumbul vecinului. Aveam vreo 12 ani. Juninca lui intrase în lanul lui …

Când intram pe ușa clasei, doi-trei băieți din primele bănci își duceau mâna la nas și se trăgeau într-o parte, de parcă intra o vită în sală, nu un copil de 9 ani. „Vine Caprarul!” șuiera cineva din spate, și tot rândul râdea. Eu îmi căutam locul din ultima bancă, lângă geam, și mă făceam …

Am crescut într-o casă cu podeaua de pământ, iar acum stau în spatele biroului de judecător și hotărăsc soarta oamenilor. Săptămâna trecută a intrat în sală un bătrân cu mâinile crăpate, la fel ca ale tatei, și tot ce a spus a fost o singură propoziție care m-a ținut treaz toată noaptea. Port roba asta …

Erau doi, un bărbat și o femeie, coborâți dintr-o mașină argintie oprită fix la poarta mea. Femeia ținea în mână o mapă cu niște hârtii, iar bărbatul se uita la casă așa cum te uiți la ceva ce ți se cuvine. — Bună ziua, am zis eu, cu mâinile pline de făină, că tocmai frământam …

Ușa a cedat cu un scârțâit lung, așa cum o știam din copilărie, și în față mi-a ieșit frigul. Nu frigul de afară, de decembrie, ci frigul unei case în care nu mai aprinsese nimeni focul de zile bune. Am rămas în prag cu geanta în mână și cu zăpada topindu-mi-se pe umeri, fără să …

— Mie nu-mi plac muzeele, domnule. Mi-a spus-o Rareș fără să ridice ochii din bancă, învârtind creionul între degete. Pentru o clipă aproape l-am crezut. Numai că îl aveam elev de doi ani și îi văzusem fața cu câteva minute înainte, când scrisesem pe tablă prețul excursiei. 120 de lei. Atât. Ceilalți copii nici nu …

Stăteam la capătul mesei, cu mâinile mele bătătorite ascunse sub masă, când notarul a întors foaia și a rostit singurul nume trecut în testament. Nu era al vreunuia dintre cei 3 copii ai lui nea Gheorghe. Era al meu. M-am uitat în jur, sigur că e o greșeală. La dreapta mea, directoarea din București, în …

Le-am pus în palmă două bilete și le-am spus doar atât: „Mâine dimineață plecăm.” Bunica s-a uitat la hârtiile din mâna ei ca la ceva ce nu-i aparținea. Le-a întors pe o parte și pe alta, le-a citit, le-a mai citit o dată, apoi și-a dus amândouă mâinile la piept și a început să plângă …

La parastasul de 40 de zile al tatei, sora mea a împins farfuria cu colivă și a spus, tare, cât să audă toată masa din curte: — Casa bătrânească rămâne a mea. Eu am stat lângă părinți, nu tu. Am pus paharul jos atât de încet încât nu s-a auzit. În jurul nostru, rudele mâncau …

Ceasul de pe scaunul din dreapta M-am oprit în fața vitrinei fără să vreau, așa cum te oprești când te izbește dintr-odată un miros din copilărie. Era un magazin de vechituri de pe o străduță lăturalnică din Târgu Mureș, cu geamul plin de praf și de lucruri pe care nu le mai voia nimeni: inele …

Scaunul de plastic scârțâie de fiecare dată când mă așez pe el, la 10 seara, la poarta unui depozit de materiale de la marginea orașului. Am o lanternă, un radio vechi care prinde doar două posturi și un termos cu ceai care se răcește până pe la miezul nopții. Stau așa până la 6 dimineața. …

— Raluca, mamă, vino și ține tu de un capăt, că nu mai pot să scutur pilota asta singură, mă lasă spatele. Am rămas în ușa camerei cu pilota grea de lână în brațe, aia pe care o scot în fiecare primăvară la aerisit. Nora mea nici capul nu l-a ridicat de pe telefon. — …

„Prostul clasei.” Așa m-au strigat 20 de ani, de la ultimul rând din băncile din spate până la nunțile din sat la care intram cu capul plecat. Nimeni n-a știut vreodată că temele acelea, pe care le predam mototolite și scrise strâmb, le făceam noaptea în grajd, la un bec de 25 de wați legat …

De 5 ani, de când mi-a murit nevasta, mă duc de 3 ori pe săptămână la cimitir. Nu vă fie milă și nu clătinați din cap — acolo am mai mulți prieteni decât în tot satul, și niciunul nu se uită la ceas când încep să vorbesc. Am 76 de ani și numărul pașilor până …

Am întors ultimul plic pe catedră și am numărat încă o dată, deși știam deja socoteala. 24 de copii aveau voie să plece în excursie. 21 de plicuri veniseră cu banii înăuntru. 3 rămâneau goale. M-am uitat la cele 3 nume din catalog în dreptul cărora nu bifasem nimic. Nu trebuia să deschid pagina, le …