Când eram în facultate aveam câteva materii care făceau referire la semnificația brandurilor asupra imaginii unei persoane, așa cum este ea percepută din interior și din exterior. Fenomenul mi s-a părut interesant de studiat și chiar am ales să îmi fac licența pe tema asta.

Mi-am setat ca target adolescenții de liceu, iar după ce am strâns 100 de chestionare completate m-am apucat de analiza datelor. Și ce am constatat?

Adolescenții chestionați nu s-au arătat a fi mulțumiți de imaginea de sine. Ceea ce era de așteptat pentru că este perioada în care imaginea de sine este în proces de construcție și definire. Mai mult decât atât, adolescenții au fost de părere că banii sunt esențiali și în același timp necesari în această perioadă din viața lor, iar neputința de a-și cumpăra tot ce vor îi frustrează. Le place într-o mare măsură să cumpere îmbrăcăminte, accesorii și gadget-uri, dacă se poate de la mărci cunoscute. În topul preferințelor se află hainele, întrucât ele contribuie cel mai mult la formarea imaginii pe care o transmit celor din jur și le oferă posibilitatea de a-și arăta individualitatea prin stil și preferințe.

Au atracție față de brand-uri pentru că îi caracterizează și le pun în valoare personalitatea, pentru că sunt considerate a fi de calitate, le asigură o senzație de confort psihic – se simt mai bine, dar și pentru că le oferă acele produse aflate în tendințe, care îi „transformă” subit în persoane cool. Prin urmare, în preferințele de consum ale adolescenților primează valoarea simbolică atribuită brand-urilor, iar felul în care acestea sunt percepute se răsfrânge și asupra lor, prin posesie și utilizare.

Când i-am întrebat de brand-uri care le vin în minte, în majoritatea răspunsurilor s-au regăsit, însă, brand-urile comerciale, care nu pun neapărat accent pe calitatea produselor.

Eu privesc altfel treaba cu brandurile. De exemplu eu nu m-aș duce să îmi iau adidași de doi lei. În primul rând pentru că dacă dau pe ei doi lei, de doi lei o să mă țină. În al doilea rând, prefer adidașii din piele pentru că în materialele sintetice îmi transpiră picioarele. Și nu, nu am un brand favorit. Mă orientez mereu după model și după raportul calitate-preț.

Acum paradoxul este că ceea ce am descoperit sau mi s-a confirmat la adolescenți se aplică și în cazul categoriei de vârstă 25-30 de ani. Asta pentru încă mai întâlnesc oameni care își cumpără un produs doar pentru brand-ul pe care îl poartă și nu pentru calitatea lui. Eu rămân, totuși, la ideea că nu haina îl face pe om.