7 ani am dormit cu ușa deschisă. Nu din neatenție, ci ca să-i aud noaptea — dacă tata tușea altfel decât de obicei, dacă mama se ridica din pat și se lovea de noptieră, dacă vreunul dintre ei mă striga cu vocea aia subțire, de om căruia i s-a dus toată puterea. Aveam 37 de …
„Ce-o să zică oamenii?” Atât mi-a șoptit Marin în întuneric, în noaptea în care i-am spus prima dată că vreau să înfiez un copil. Nu „nu”, nu „hai să ne gândim”. Doar atât, cu spatele la mine, ca și cum întrebarea aia cântărea mai mult decât toți anii în care ne rugaserăm amândoi pentru un …
— Cine te-a învățat să citești, Costel, înainte să vii la școală? Doamna învățătoare stătea în fața clasei cu catalogul în mână și mă privea cu un zâmbet bun. Eram în prima săptămână de clasa întâi și tocmai citisem, fără să mă poticnesc, un rând întreg de pe tablă, în timp ce ceilalți copii încă …
Acum 3 ani, soțul meu s-a prăbușit peste tejgheaua unde își bea cafeaua de dimineață, la locul lui de muncă. De atunci, în fiecare zi comand 2 cafele, o beau pe a mea și o las pe a lui să se răcească pe scaunul de lângă. Se numea Marin. 37 de ani a fost paznic …
Mama nu m-a sunat niciodată duminica la prânz. Ne auzeam seara, după jurnal, când se așeza și ea obosită pe scaunul de lângă sobă și avea, în sfârșit, un ceas al ei. De aceea, când i-am văzut numărul pe ecran la unu și un sfert, cu mâinile încă unsuroase de la friptura pe care tocmai …
Am încuiat poarta casei părintești a doua zi după înmormântarea mamei și, pentru prima oară în 47 de ani, n-a mai rămas nimeni înăuntru care să mă aștepte. Am rămas cu mâna pe zăvor mai mult decât trebuia. Poarta de lemn scârțâie la fel de când mă știu — un scârțâit lung, cunoscut, pe care …
Mirosul de ciorbă acră mă lovea încă de pe scări, pe ușa din spate a cantinei, aia pe care intram ca să nu mă vadă nimeni. 3 ani am mâncat o singură dată pe zi acolo, la cantina de lângă biserica din Turda, de când a murit tata. Trei ani în care am ajuns să …
Vecinele spun că mi-am pierdut mințile fiindcă merg în fiecare dimineață la cimitir, la 68 de ani, de doi ani încoace. Nu știu ele că acolo e singurul loc din lume unde încă îl mai găsesc pe Vasile. Mă scol tot la cinci, cum m-am sculat o viață întreagă. Nu pentru că ar mai avea …
Când am luat primul salariu, colegii mă întrebau ce-mi cumpăr. Telefon nou, ziceau unii. Adidași, o geacă, poate o consolă. Eu am ieșit de la muncă, am luat troleul până în centru și am intrat într-o agenție de turism. Aveam 23 de ani și mâinile îmi tremurau puțin când am numărat banii pe tejghea. Femeia …
Am ridicat colțul prosopului de pe oală și aburul cald mi-a izbit fața acolo, în bucătăria noastră rece, în care de două zile nu mai fierbea nimic pe plită. Aveam 11 ani. În spatele meu, la masă, așteptau trei guri: Mihai de 8 ani, Dănuț de 6 și Geta, mezina, care abia împlinise 3. Mama …
Mi-am strâns fetița de mână și eram gata să țip la bătrânul care se apropia de ea cu mâna ascunsă în sacoșă. Peste 3 secunde am înțeles ce era acolo și mi s-a făcut o rușine cum n-am mai simțit în viața mea. Era 1 Iunie și o dusesem pe Iulia în parcul din capătul …
Mirosul de oțet m-a trezit din somn. Aveam vreo 11 ani și dormeam cu frații mei în odaia dinspre grădină. Noaptea, când casa se liniștea de tot, se strecura pe sub ușă mirosul acela înțepător, care mă gâdila în nas. M-am ridicat încet, ca să nu-i trezesc pe Mihai și pe Geta, și am ieșit …
„Vă cunosc de undeva?” Tata stătea în fotoliul lui de lângă sobă, cu o pătură cadrilată pe genunchi, și mă privea cu politețea aceea rece pe care o ai față de un om venit să-ți vândă ceva la poartă. Omul care mă dusese de mână la școală, care mă învățase să scot păstrăvi din Someșul …
Sub dudul din curtea lui tata, la nici o săptămână după ce l-am pus în pământ, frații mei se certau deja pe brazde. — Eu vreau partea dinspre șosea, a zis Sandu și și-a aprins o țigară, de parcă venise la o tocmeală, nu la pomana lui tata. Petrică a scuipat printre dinți. — Sigur …
Un bărbat pe care nu-l mai văzusem în viața mea a vârât lingura în borcanul meu de gogonele, a gustat una și a închis ochii de parcă ar fi mușcat dintr-o prăjitură — iar eu, la 62 de ani, am simțit cum îmi ard obrajii ca la 16. Era o marți de septembrie, la târgul …