Elena Mocanu 
Mergi prin pădure într-o dimineață de octombrie și parcă a luat foc tot dealul. Fagul acoperă o mare parte din pădurile României, iar toamnă pădurea de fag e roșie-aurie, de la o poală de munte la alta. E o priveliște pe care n-o uiți ușor. Hai să vedem de ce se întâmplă asta tocmai la …
Printre obiceiurile rămase de la bunici, unul se ține minte cu drag și azi. Macul presărat se zicea din bătrâni că ferește de rele, „că până îl numără, se face ziuă”. Era un gest mărunt, făcut seară la fereastră sau la prag, dar în el încăpea toată grija omului de la țară pentru casa și …
Ai observat vreodată că poți recunoaște o persoană dragă doar după miros, chiar și cu ochii închiși? Nu e o coincidență și nici doar efectul parfumului. Adevărul e mai fascinant: fiecare persoană are un „miros” corporal unic, influențat de gene. E ca o amprentă, doar că în loc de degete, o porți pe piele. Ne …
La țară, seară avea ritualul ei. Înainte ca lampa să se stingă și casa să adoarmă, bunica deschidea fereastra câteva minute, „să răsufle odaia”. Aerisirea camerei înainte de culcare e un obicei sănătos din bătrâni, păstrat din vremea când focul ardea în sobă și aerul greu trebuia alungat afară. Era un gest mărunt, dar plin …
Folosim cuvântul „faraon” de parcă ar fi fost dintotdeauna titlul oficial al regelui Egiptului antic, ca „rege” sau „împărat”. Numai că adevărul e mult mai surprinzător decât crezi. De fapt, cuvântul „faraon” însemna inițial „casa cea mare”, adică palatul, nu persoana regelui. Hai să vedem cum s-a întâmplat această alunecare de sens care a păcălit …
Pe marginea unui pârâu, printre ierburi jilave, dai uneori peste un covor mărunt de albastru. Aceea este nu-mă-uita, floricica albastră de pe marginea apelor, e simbolul aducerii-aminte și a fost dintotdeauna floarea oamenilor care nu vor să fie uitați. E o floare modestă, fără parfum tare și fără pretenții, dar care a adunat în jurul …
Există o plantă pe care o ținea aproape fiecare gospodină de la țară, undeva lângă icoane, strânsă ghem și uscată ca un mănunchi de vreascuri. Părea moartă de-a binelea. Dar o puneai în apă și, ca prin minune, prindea iar viață. Aceeași plantă se poate deschide și închide de zeci de ori, ani la rând, …
Mergi prin orice grădină de la țară și o să vezi printre rândurile de roșii niște flori galben-portocalii care par puse la întâmplare. Nu sunt deloc întâmplătoare. Gălbenelele și craițele puse printre legume țin dăunătorii departe, după înțelepciunea grădinarilor, iar obiceiul ăsta vine de departe, din vremea bunicilor. Bătrânii spuneau scurt: „florile astea păzesc grădina”. …
Imaginează-ți o țesătură atât de prețioasă încât valora cât greutatea ei în aur, iar rețeta ei se păstra ca pe cel mai bine păzit secret de stat. Mătasea a rămas secret chinezesc milenii, iar scoaterea ouălelor de viermi de mătase din China era pedepsită cu moartea. Nu e o legendă pentru copii, ci o poveste …
Era nelipsit din nicio casă de la țară. Atârnat în mănunchiuri sub streașină sau pus în săculeți de pânză prin dulapul cu haine, mușețelul ținea loc de farmacie când nu era doctorul la îndemână. Nu degeaba se spune că mușețelul e „doctorul” din grădină, bun pentru un ceai de stomac, pentru gargară și pentru ochii …
Sunt curiozități istorice care te fac să te oprești din citit și să te întrebi dacă ai înțeles bine. Aceasta este una dintre ele. În Roma antică, sângele gladiatorilor era vândut ca presupus leac, fiind considerat de unii romani un remediu pentru epilepsie, o boală pe care o priveau cu spaimă și neînțelegere. Știai că …
Sunt iubiri care se sting cu timpul și iubiri care rămân la fel, indiferent de ani. Iar dragostea de mamă este, fără îndoială, din a doua categorie. Se spune, pe bună dreptate, că rugăciunea unei mame ajunge mereu la cer și că nicio dragoste nu e mai curată decât a ei. Poate că ai simțit …
Sunt zile când nu ai nimic de cerut, ci doar de mulțumit. Te trezești, simți soarele pe față, auzi vocile celor dragi prin casă și ceva cald ți se așază în piept. Atunci înțelegi că mulțumirea e cea mai curată rugăciune: „Mulțumesc, Doamne, pentru tot.” Nu are nevoie de cuvinte alese, nici de o carte …
Sunt popoare care apar în cronici doar în treacăt, cu câteva rânduri seci. Și sunt altele care i-au pus pe gânduri pe cei mai mari cuceritori ai lumii. Strămoșii noștri fac parte din a doua categorie. Nu e o exagerare patriotică, ci o realitate consemnată în scris. Hărțile și relatările antice menționau triburile geto-dacice ca …
Stai liniștit la o cafea și, dintr-odată, simți un nod în stomac înainte de un interviu important. Nu e doar o vorbă. Burta ta reacționează singură, ca și cum ar avea o minte proprie. Și are. Intestinul are atât de mulți neuroni încât e numit „al doilea creier”, iar asta nu e o exagerare poetică, …